D'ale mele

Povestea DRAGOSTEI

2009-04-26T22:08:00.009+03:00

Demult, undeva pe Pământ s-au adunat toate calităţile şi simţurile omeneşti. Când Plictiseala a căscat pentru a treia oară, Nebunia, nebunatică ca întotdeauna, a propus:
- Hai să ne jucăm de-a v-aţi ascunselea!
Intriga şi-a ridicat ispitită sprâncenele, iar Curiozitatea, neputând să se reţină, a întrebat:
V-aţi ascunselea? Ce mai este şi aceasta? Este oare vreun joc?
Nebunia A explicat că-şi va acoperi ochii şi va număra până la un milion, în timp ce toţi ceilalţi se vor ascunde, iar când numărătoarea va lua sfârşit, primul ce va fi găsit, îi va lua locul şi astfel jocul va continua...
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat într-atât de multe tumbe, încât chiar şi Îndoiala s-a lăsat convinsă, ba mai mult, chiar şi Apatia cea mereu bosumflată şi neinteresată...
Însă nu toţi au acceptat să ia parte la această activitate. Adevărul a preferat să nu se ascundă:
- De ce să mă ascund, dacă până la urmă tot voi fi descoperit?
Aroganţa a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul că ideea nu-i aparţinuse), iar Laşitatea a preferat să nu indrăznească.
Unu, doi, trei, a început Nebunia să numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca întotdeauna, s-a culcat în spatele celei mai apropiate pietre. Credinţa s-a înălţat sper cer, iar Invidia s-a ascuns în umbra Triumfului, care, prin propriile sale forţe, a ajuns în coroana celui mai înalt copac. Generozitatea aproape că nu reuşea să se ascundă, fiecare loc pe care îl căuta părând să fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decât pentru sine.
Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumuseţe!
Scourbura unui copac? Locul preferat pentru Ruşine!
Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptozitate!
Rafala unui vânt? Locul magnific pentru Libertate!
Egoismul,si-a găsit un loc convenabil chiar de la început, însă numai pentru el! Minciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevărata minciună s-a ascuns după curcubeu), iar pasiunea şi Dorinţa în craterul unui vulcan. Neatenţia...pur şi simplu a uitat unde s-a ascuns...dar aceasta nu este atât de important!
Când Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu îşi găsise încă o ascunătoare pentru că fusese atât de ocupată...până când a observat o tufă de trandafiri şi profund impresionată, s-a ascuns între flori.
- Un milion! A numărat Nebunia şi a început să caute.
Prima pe care a găsit-o a fost Lenea, la numai trei paşi. După aceasta Credinţa a fost auzită discutând cu Dumnezeu despre teorlogie, iar Pasiunea şi cu Dorinţa au fost văzute făcând vulcanul să vibreze. Într-o secundă, ea a găsit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit căutat, căci a ieşit singur la iveală dintr-un cuib de viespi. Mergând atât de mult, i s-a făcut sete, şi venind înspre lac, a descoperit-o pe Frumuseţe. Cu Îndoiala a fost şi mai uşor, căci aceasta sta cocoşată pe un gard, neputând decide unde să se ascundă. Astfel i-a găsit pe toţi, Talentul – în iarba tânără, Frica – într-o peşteră întunecată, Minciuna – în spatele curcubeului (iarăşi o minciună, de fapt era pe fundul oceanului) chiar şi pe Neatenţie, care a uitat pur şi simplu de joacă.
Numai Dragostea nu putea fi găsită. Nebunia o căutase în fiecare tufăriş, fiecare râuleţ, pe piscurile munţilor, şi când era aproape gata să renunţe, a zărit tufa de trandafiri înfloriţi...Cu un ţepus, ea a început să îndepărteze crenguţele ghimpoase, când deodată auzi un strigăt ascuţit: spinii au împins ochii Dragostei. Nebunia nu ştia ce să mai facă pentru a-şi cere iertare, a plâns, a rugat, a implorat şi chiar s-a oferit să-i fie ajutor şi îndrumător.
Începând cu acea zi DRAGOSTEA E OARBĂ ŞI NEBUNIA O ÎNSOŢEŞTE MEREU.

"Viaţa pe ici şi pe colo"

2009-03-10T19:20:00.006+02:00

Am o prietenă care mă ţine la curent cam cu tot ce înseamnă experienţe şi poveşti aparte...de data asta am primit un articol din Gândul. E vorba despre curajul unei familii de români de a trăi altfel...
Câţi dintre noi ar avea curajul de a sfida normele tradiţionale? Prima mea reacţie a fost wow...excelent, uite o familie care iese din banal, o familie care simte pe pielea ei cu fiecare zi caldă sau rece diversitatea în toate formele ei posibile: culturală, etnică, lingvistică, religioasă, climatică, administrativă... Îmi spuneam că asta îmi doresc şi eu...şi apoi am început să despic firul în patru, cinci...70 de mii...

Chiar mi-aş dori asta? Da, îmi doresc să călătoresc în jurul lumii și îmi doresc să o fac cu perechea mea...şi doar pentru o perioadă limitată... În călătoria mea în Mexic am întâlnit un băiat din Noua Zeelandă care era plecat de acasă de 3 ani şi vizitase "doar" 60 de ţări...eu m-aş mulţumi şi cu 50!

NU, nu-mi doresc o asemenea experiență pentru copiii mei...de ce? poate pentru că îmi lipseşte acel kilogram, poate chiar tonă de nebunie. Sunt o tradiţionalistă în ideea în care îmi doresc în primul rând stabilitate pentru copiii mei...iar pe lângă stabilitatea primară de "acasă"...nu aş putea să-i privez de stabilitatea în relaţiile cu familia extinsă, stabilitatea în relaţiile lor de prietenie, stabilitatea în tot ce le va fi copilăria...O să ne luăm copiii şi o să-i plimbăm pe unde o să avem puterea fizică şi materială pentru a experimenta cât mai multe, dar nu aş putea să fac din călătorie un mod de viaţă...
nu într-o societate care culmea, e în permanentă mişcare, dar care iubeşte tradiţia şi fără de care nu poate supravieţui!

Toată stima pentru familia lui Dan şi a Marilenei!
Rispect!

Dedicaţiune pentru un copil cu suflet de zeu care iubeşte, iubeşte şi iubeşte

2009-02-02T00:43:00.005+02:00

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină-
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc şi flori şi ochi şi buze şi morminte

Top 10 fotografii pe 2008

2009-01-31T10:58:00.016+02:00

iacată câteva din pozele făcute în 2008, care mi-s dragi!
Rispect!

Interdicţie

Pay-back time! Muhaha

Tulum, Mexico

Te văd, oare?!

Scăldat în absolut

Jocul şi iubirea mea e muzica

O zi în barca de la mal...

la...peşte

odată ca niciodată... se construia un castel

Hand in my pocket

copii cu cretă

Ce se intamplă dacă bagi mâna în cer?

umbre de apus

adunarea generală

când voi fi mare, tot prinţesă voi fi!

socializare

I pledge!

2009-01-21T21:54:00.010+02:00

Urmăriţi filmuleţul de mai jos! Departe de a-mi lăsa un gust amar al pateticului...poate doar un sentiment de regret că sângele nostru este atât de amestecat cu pesimism, neîncredere în forţele proprii, amestecat cu resemnarea unei condiţii la voia întâmplării!

Odată cu învestitura Lui Barack Obama, printre noi, muritorii de rând s-au lansat fel de fel de comentarii. Ba de ce este atât de mediatizat acest personaj Obama, ba "Ce are SUA de îi reuşeşte"?

Obama este rezultatul uneia dintre cele mai de succes campanii de marketing din lume...la asta mai adaugi carisma şi erudiţia "tânărului" Barack...şi uite reţeta care creează E R O U L ...un om care a scris istorie înainte de "vremea lui"

Ce are SUA? am să răspund cu o altă întrebare! ce NU are? SUA are TOT! are şi bun şi rău...dar mai presus de toate are ambiţia de a fi NR.1! responsabilitatea! excelenţa! toleranţa! multiculturalitatea! umorul! încrederea! patriotismul şi acele valori americane pe care, dacă nu trăieşti în mediul lor, nu ai cum să le "simţi". Aceste valori pe care unii le etichetează drept "old-fashion" sau "exagerate" izvorăsc din ceea ce Tocqueville caracteriza drept "cea mai pură formă de democraţie" ...sau o fi invers? valorile să ofere puritatea democraţiei?

Cred că noi (Ceilalți) judecăm aspru atitudinea mesianică a americanilor. Iar pentru ei, probabil această atitudine este una genetică...de ce îi judecăm? poate pentru că ne e greu să acceptăm prin natura noastră umană ca acest rol de Dzeu să fie asumat de către o națiune...și poate prin aceeași natură umană care scoate la iveală "invidia" suntem reticenți faţă de statutul de salvator pe care noi nu l-am putea avea...acest "noi" nu se limitează la România...Europa...ci la toţi cei care nu sunt americani.

Cred că SUA poate orice! De ce? PENTRU CĂ CHIAR POATE!!! pentru că demonstrat-o de peste 233 de ani...

În 1963, Luther King ţinea acel discurs care a făcut înconjorul lumii, în acelaşi loc unde ieri, Barack Obama depunea promisiunea ca şi preşedinte al naţiunii americane... mai elocvent decât atât ce ar putea fi?

SUA poate...

Europa e unită în diversitate, dar poate tocmai diversitatea îi limitează puterea, pe când SUA ...SUA are forţa de a renaşte oricând...

SUA are spiritul păsării Phoenix!

Care este sensul vietii?

2008-11-17T15:56:00.004+02:00

“Imagineaza-ti o zi incantatoare de primavare…raze de soare care te incalzesc, sunete care-ti gadila urechea, mirosuri care te imbie, culori care-ti incanta ochii…un baiat si o fata tinandu-se de mana, joc de “du-te vino” al doua pasari colibri…toate acestea te provoaca sa te bucuri de viata
Ochiul mintii continua calatoria…observi un cortegiu funerar…zambetul incepe sa paleasca…vezi oameni imbracati in negru…oameni in ai caror ochi descoperi suferinta…sufera pentru cineva care nu mai e…sau poate pentru ei? te apropii de sicriu…te incearca o senzatie de neliniste…tensiunea creste, inima iti galopeaza…fata din sicriu iti pare cunoscuta…zambetul de acum 30 de secunde a disparut complet…esti inmarmurit…esti TU…tu lipsit de VIATA
O persoana iese din multime si rosteste cateva cuvinte. Ce spune?”

Povestioara de mai sus am gandit-o zilele trecute impreuna cu co-echipierii mei la un curs de public speaking. Trebuia sa vorbim 2 minute despre sensul vietii. Ce am fi putut spune? Stiu eu care este sensul vietii? Stii tu? NU! fiecare dintre noi stie doar ce conteaza pentru el…
Va intreb: daca maine n-ati mai fi, ce ati lasa in urma?
Rispect!